Suntem oameni si ....OBOSIM

Gandesti pozitiv , daruiesti multa iubire , treci  peste anumite lucruri cu vederea ca sa fie bine , ajuti ,daruiesti , asculti oamenii , le dai sfaturi , rezolvi probleme atat cat iti sta in masura, te gandesti la fericirea altora mai presus de a ta ... dar la un moment dat obosesti , si nu ma refer aici la oboseala fizica care cu cateva ore de odihna se vindeca, ma refer la oboseala psihica , emotionala , sentimentala  si
bonus   acumulata si oboseala fizica.

Obosim...obosim sa mai luptam pentru cineva care nu lupta pentru noi , obosim sa  le facem bine celorlalti cand vedem ca suntem rasplatiti doar cu rau , obosim  sa ascultam si sa nu fim ascultati , obosim sa ne pese cand tot ceea ce primim este nepasare,obosim sa "intindem mana si sa primim doar spatele", obosim sa dam explicatie pentru fiecare cuvant pe care-l spunem , obosim sa fim noi insine intr-o societate in care nimeni nu apreciaza asta , obosim sa "ducem lupte care  nu sunt ale noastre",obosim sa ne fie inima grea , obosim sa caram  grijile celoralti  cand de ale noastre nimanui nu-i pasa, obosim sa fim sinceri cand toata lumea ne minte , obosim sa luptam cand suntem incoltiti din toate partile cu sageti ,  ne oboseste indiferenta , indiferenta oamenilor  de la care nu ne asteptam sa fie indiferenti , dar e atat de greu,atat de greu sa-i spui cuiva gandeste-te si la mine  intr-o lume in care fiecare se gandeste doar la el...