GÂNDURILE ANEI

Why...? Ei bine, pentru că cei patru pereți ai unei construcții nu vor fi niciodată liniștea apartamentului 20.  Cel mult vor putea fi zgomotul demolării lor, iar zgomotul nu poate fi acasă, chiar dacă se aud țipete din bucătărie.  Tot ce auzi tu, din camera ta, e orgoliul inimilor lor, țipând să se îmbrățișeze, exact în mijlocul certei. Acasă. 3 silabe, 3 mii de sentimente. 5 litere, 5 milioane de amintiri.  A de la Acasă, C de la Credință, A de la Alături, S de la Speranță, și Ăăă... de la momentul ăla când rămâi fără cuvinte, minunându-te în fața familiei pe care Dumnezeu ți-a dăruit-o. Avem goluri în suflet, și se umplu când ajungem acasă.  Avem brațele goale, reci, și simțim căldura din piept în îmbrățișarea bunicii când ajungem acasă, chiar și din poza de pe noptieră. Purtăm prin lume visuri, purtăm în noi furtuni, ne războim cu anii, și brusc e pace când ajungem acasă! Suntem dezamăgiți, pierduți, și rătăciți, cu toate astea găsim mereu drumul spre gara ce  duce acasă, ș

Cineva care a trecut recent printr-o despărțire ar putea spune că da....da, greșim! Greșim când iubim, greșim că iubim, greșim că iubim greșit. Însă iubirea trăită în plinătatea ei e frumoasă, și totuși frumos devine un adjectiv prea mic când îl  alăturăm cuvântului iubire. Cine poate în fond să descrie iubirea exact așa cum e ea? Poate că iubirea e ceva diferit pentru fiecare, însă comun este faptul ca iubim cu toții. Iubirea e drumul lung spre casă, iubirea sunt sutele de kilometri pe care îi faci pentru a strânge persoana dragă câteva clipe în brațe, iubirea e Dumnezeu, iubirea e prietenul care plânge cu tine și chiar zâmbetul unui om oarecare. Iubire e și când greșim, greșim și învățăm iubirea, învățăm fiindcă pierdem când greșim și adesea iubim mai mult dupa ce am pierdut. Iubim  vara care tocmai a trecut, iubim Crăciunul acela in familie care probabil a fost ultimul, iubim nopțile pierdute ce nu se mai întorc, iubim ca să greșim. Greșim des când iubim și tocmai greșelile