Am nevoie de el...de bărbatul meu!
Îl caut de 20 de ani și de-abia acum mi-am făcut curajul să scriu despre el...de fapt nu pot spune că îmi aparține în totalitate curajul, m-au inspirat toți cei care nu se regăsesc în caracterizarea bărbatului meu, și pentru asta le mulțumesc... le mulțumesc că au avut și ei curajul și demnitatea, să plece și să accepte că niciunul dintre ei nu poate fi bărbatul meu. Am nevoie de el...de bărbatul meu! Bărbatul meu nu are cea mai scumpă mașină, dar are cea mai scumpă comoară în suflet, bărbatul meu mă face să vreau să știu că pot mai mult, bărbatul meu mă îndreaptă cu o simplă privire spre cer, spre Dumnezeu, bărbatul meu mă învață să ne rugăm și să mulțumim împreună pentru binecuvântările pe care le avem, iar la finalul rugăciunii, fără să știe, eu mă rog doar pentru el: binecuvântarea mea! Bărbatul meu nu mă uită, nu își aduce aminte de mine doar atunci când îi amintesc eu că sunt, el știe că sunt darul lui cel mai de preț, și știe că întreaga viață e un dar , chiar și așa făra