GÂNDURILE ANEI

       Nu-mi plac despărţitile , de niciun fel ,în niciun moment, în nicio împrejurare,indiferent de circumstanţe!Nu-mi plac şi punct!       Nu-mi place că trebuie să-ţi iei rămas bun de la persoanele pe care te obişnuieşti să le vezi zilnic,că trebuie să te obişnuieşti că dacă pleci, e puţin probabil că o să mai întâlneşti sufletele şi zâmbetele lor calde,şi în plus trebuie să accepţi asta, şi chiar să trăieşti cu speranţa că într-o zi le vei revedea.      Nu suport faptul că despărţirile apar mereu atunci când nu ai vrea sub nicio formă să pleci de lângă oamenii ce te-au adus în acel loc!Adio e fără doar şi poate un cuvânt dureros.Un cuvânt ce te cop leşeşte şi te marchează.E dureros pentru ambele părţi, şi pentru cea care-l primeşte,dar la fel sau poate chiar mai dureros pentru cea care-l oferă.       Pentru că de multe ori nu ştii cum să-ţi iei rămas bun , în aşa fel în cât să fie cu putinţă cât mai puţin dureros,apar lacrimile... care cu siguranţă nu mai au ne

                                                                                                                                                                         Anul acesta nu am scris nimic  pentru că aşteptam un eveniment de top, o întâmplare ce merită să fie povestită,o întâmplare demnă să ajungă la urechile şi sufletele tuturor.       O să vă povestesc în câteva cuvinte despre Adunarea Generală a Consiliului Naţional al Elevilor,o să încerc să vă transmit  aproape cu exactitate ceea ce a însemnat pentru mine,dar ştiţi prea bine că întotdeauna sufletul are sentimente pe care cuvintele nu le pot transmite,sunt prea mici!       A fost printre puţinele dăţi din viaţa mea, unde în cadrul unei activităţ i cu un număr aşa  mare de persoane , m-am simţit ca  fiind membrul principal al familiei.       A fost o atmosferă de care nu te poţi desprinde nici după ce ai ajuns acasă!       Nu puţine au fost momentele în care inima îţi tresărea şi exploda de fericire, cei care aţi