GÂNDURILE ANEI

1...să nu renunţi niciodată la visele tale, la amintiri, la ceea ce iubeşti, la convingeri, la urma urmei e tot ceea ce-ţi rămâne. 2...să nu trăieşti cu valorile impuse de alţii De multe ori când ne dorim să facem ceva, cineva vine şi spune : o să te faci de râs, e o prostie, eşti nebun/ă . Nu are dreptate, dacă cineva îţi spune că ceea ce vrei să-i faci cadou iubitului sau mamei tale e o tâmpenie, nu e adevărat. Poate că acel cineva nu înţelege sau nu e capabil să facă aşa ceva, indiferent de părerea celor din jur, fă exact ceea ce simţi , foarte puţini mai fac asta. 3...să ai cât mai puţine aşteptări cu putinţă de la cei din jur. Indiferent de cât vei suferi pentru anumite persoane, se va găsi măcar una să spună că în data de 19.06.1996 nu ai fost acolo să o ajuţi, asta probabil pentru că tu erai  în spital, sau aveai şi tu o problemă 4...să nu aştepţi ca cineva să te ajute să fii fericit. Am întâlnit o grămadă de oameni care mi-au spus ca vor complota la fericirea mea, şi că

            Povestea Semmeringului Bănăţean continuă, de data aceasta într-un mod inedit. După campania de strângere de semnături pentru a salva calea ferată Anina-Oraviţa, am decis să organizăm şi o excursie. Un lucru extrem de impresionant şi de netrecut cu vederea este faptul că în campanie s-au adunat în jur de 7000 de semnături, dovada clară ca oamenii au simţul civic, iubesc şi promovează adevăratele  valori, care trec dincolo de timp. Această excursie a fost organizată de grupul „Lobby pentru Banatul de Munte”, Marian Apostol, iniţiatorul campaniei, profesorul Marius Cornici de la Colegiul Economic al Banatului Montan şi Andrei Szabo, preşedintele Asociaţiei „Euroland Banat”. Elevii voluntari de la Colegiul Naţional „Traian Lalescu”, Liceul Teoretic „Traian Vuia”, Liceul Teoretic „Diaconovici – Tietz” şi Colegiul Economic al Banatului Montan, au fost profund impresionaţi, pentru majoritatea fiind şi prima excursie pe acest traseu. Bineînţeles excursia s-a bucurat şi de o p

În dimineaţa asta am realizat ceva. Nu ştiu dacă e prea devreme sau prea târziu, dar ştiu cu siguranţă că e adevărat. Am realizat că  indiferent de cât de departe am pleca, mereu ne întoarcem la ceea ce iubim. Mereu ! Chiar dacă picioarele ne duc la 1000 de km distanţă de persoanele pe care le iubim, sufletul nostru rămâne nemişcat. Distanţa nu ajută, iubirea e prea puternică să ţină cont de distanţă. Chiar dacă  reuşim pentru o perioadă să ne distanţăm , mai devreme sau mai târziu ne vom întoarce la ceea ce iubim. Poate că nu ştim ce carieră să urmăm, nu ştim cum va arăta  viitorul, nu ştim şi nu înţelegem multe lucruri, dar mereu ştim ce iubim. Ştim pentru că face parte din noi, din sufletul nostru . Şi  dacă ne-am asculta sufletul pentru câteva secunde, poate am reuşi să fim şi fizic lângă ceea ce iubim , nu doar sufleteşte. E  în zadar să pleci de lângă ceea ce iubeşti doar ca să uiţi, oricum ... mereu ne întoarcem la ceea ce IUBIM !