GÂNDURILE ANEI

Dacă ai crescut nu înseamnă că nu-ți mai aștepți părinții acasă de Crăciun. Dacă ai crescut nu înseamnă că nu-ți mai dorești toată dragostea din jurul primului brad împodobit în familie. Din contră, când ai crescut,  ți le dorești mai tare, pentru că atunci când erai mic le conștientizai mai puțin. Dacă un Crăciun nu-i despre iubire, atunci să nu mai fie deloc.  Dacă nu-i despre familie să nu-l mai sărbătorim.  Dacă nu-i despre speranță, nu știu în ce perioadă a anului  putem avea mai multă. Dacă de Crăciun nu-ți suni oamenii dragi să le spui cât îi iubești,adevărul este:că nu i-ai iubit niciodată. Dacă poți fi minunea cuiva Crăciunul acesta, și nu ești , n-ai sărbătorit Crăciunul. Mai mult ca oricând ne putem da seama în această perioadă de cine a contat întotdeauna. Nu există scuze de Crăciun. Cum toate drumurile duc acasă, așa, toată iubirea duce către omul drag. Mă încearcă multe sentimente, nu știu care ar putea fi urarea perfectă de Crăciun, excluzând-o pe cea cu: " fie

Dar dacă-l lași să plece înseamnă că-ți dorești același lucru. Cum ai putea să rămâi când te simți nedorit ? Pleci și aștepți... aștepți să vină cineva după tine, să te cheme înapoi, să nu te lase să pleci. Speri din tot sufletul că te-ai înșelat tu pe tine, că nu trebuia să pleci doar pentru că cineva nu a știu să-ți arate cum să rămâi. Privești în urmă, deși n-ar trebui, tu speri. Pleci la nervi, dar te întorci din iubire. Pe oamenii pe care îi iubim nu-i lăsăm să plece, chiar dacă asta e singura cale de a afla cât de mult contează când sunt acolo. Fericirile mele nu vor fi nicicând ale altcuiva, pentru că oamenii dragi sufletului meu nu sunt la fel de dragi niciunui alt om de pe acest pământ, nici măcar altă planetă. Pentru că n-aș lăsa pe nimeni să-mi facă omul meu să zâmbească, nu sunt egoistă, dar anumite tipuri de iubire chiar nu pot fi colective. Poate că minunile de Crăciun sunt diferite pentru fiecare în parte: pentru unii împăcări, pentru alții despărțiri, ambele binecuvân

Fericirea mea nu poartă nume de mașini scumpe, e prea ocupată să poarte numele persoanelor pe care le iubesc. Fericirea mea nu caută prețuri pentru că ea vede dincolo de etichete. Fericirea mea e mare, dar vine din lucruri mici. Nu-mi voi găsi niciodată liniștea într-o casă gălăcioasă, cu atât mai mult fericirea, a amuțit iubirea. Fericirea mea poartă numele lui când îl rostește pe-al meu. Fericirea mea e asemenea fericirii unui copil mic: adorm instantaneu în brațele celor pe care-i iubesc, mă ascund acolo când lumea e rea, iar prințul mă salvează în fiecare vis de dragonul cel rău, pentru că eu sunt prințeșa lui. Fericirea mea sunt oamenii care mi-au promis că nu pleacă niciodată și au rămas. Fericirea mea sunt vorbele bunicii: " vezi  că ai o plasă în cameră de la Moș Nicolae". Sau vorbele prietenei mele: "nu e mare, dar e din suflet" (și sufletul ei e imens). Fericirea mea e îmbrățișarea lui care mi-e casă, iar el nu știe, sau nu vrea să accepte momentan. Feri

Când spun România, spun Acasă, iar când mă gândesc la acasă, mă gândesc la toate motivele pentru care m-aș reîntoarce oricând acolo sau pentru care nu aș pleca niciodată. Nu căutăm motive  să ne părăsim casa, nu așa e normal. Căutăm motive  să rămânem, iar când nu se poate le păstrăm cu noi prin lume pe cele pentru care ne-am întoarce oricând acasă. În toată agitația acestui centenar nu au putut lipsi criticile oamenilor legate de iubirea unora față de patrie. Iubirea există sau nu, iubirea de părinți, de viață, de frumos, de țară. Iubirea nu se naște în noaptea dinspre 30 noiembrie înspre 1 decembrie. Pur și simplu unii se nasc iubind, iar altora le ia mai mult timp să-și dea seama ce iubesc cu adevărat. Unii trebuie să plece, alții trebuie să piardă, iar celor mai mulți dintre noi trebuie să ne fie dor ca să ne dăm seama cu adevărat  ce ne lipsește. Îmi iubesc mama la fel de mult în fiecare zi, doar că e normal ca de ziua ei să o cinstesc, să-mi exprim iubirea într-un mod aparte. Nu