Ne fălim, nu vindem țara

Când spun România, spun Acasă, iar când mă gândesc la acasă, mă gândesc la toate motivele pentru care m-aș reîntoarce oricând acolo sau pentru care nu aș pleca niciodată. Nu căutăm motive  să ne părăsim casa, nu așa e normal. Căutăm motive  să rămânem, iar când nu se poate le păstrăm cu noi prin lume pe cele pentru care ne-am întoarce oricând acasă. În toată agitația acestui centenar nu au putut lipsi criticile oamenilor legate de iubirea unora față de patrie. Iubirea există sau nu, iubirea de părinți, de viață, de frumos, de țară. Iubirea nu se naște în noaptea dinspre 30 noiembrie înspre 1 decembrie. Pur și simplu unii se nasc iubind, iar altora le ia mai mult timp să-și dea seama ce iubesc cu adevărat. Unii trebuie să plece, alții trebuie să piardă, iar celor mai mulți dintre noi trebuie să ne fie dor ca să ne dăm seama cu adevărat  ce ne lipsește. Îmi iubesc mama la fel de mult în fiecare zi, doar că e normal ca de ziua ei să o cinstesc, să-mi exprim iubirea într-un mod aparte. Nu îi spun în fiecare zi cât o iubesc, dar ea știe asta, prin faptul că am grijă de noi. Îmi iubesc mama și îmi iubesc țara, iar mama mi-e țară. Îmi iubesc țara în fiecare zi și nu doar de ziua ei pentru că sunt aici, în țara mea. O iubesc pentru că îi iubesc munții, dealurile, cerul și toate apusurile de soare. O iubesc pentru mirosul cozonacilor de Crăciun, pentru familia mea, pentru neamul și istoria noastră. O iubesc pentru că este a mea și eu sunt a ei. Pentru că aleg să rămân, să lupt și încerc să schimb ceva. Pentru că nu întotdeauna oamenii te înțeleg și  te susțin, dar țara nu are nicio vină. Putem iubi orice daca alegem să privim cu iubire. În mod evident, nu există pădure fără uscături, dar România are încă păduri minunate, iar noi avem puterea de a lupta.  Aici e casa mea, aici e familia mea, aici sunt prietenii mei, iar fără ei  nu aș fi eu. Sunt ceea ce sunt pentru că m-am născut aici. Știu de-a v-ați ascunselea, de mămăligă, de ciocolata rom, de saloane puse-n pom, de colindat de Crăciun, știu de principii și moralitate. Știu că-mi iubesc țara de ficare dată când plantez un pom și nu tai un altul, când ajut un om și când iubesc pe fiecare așa cum este el, când vorbesc cu mătușa din Germania și îmi spune că nicăieri nu e ca acasă, aici până și pâinea e mai dulce și e normal să fie așa, pentru că ești acasă. Îmi iubesc țara pentru că mulți dintre cei dragi mie au plecat pentru ca eu să pot  rămâne.

Te iubesc, Romania, pentru tot ce mi-ai dăruit și pentru că m-ai crescut.