"Oamenii să fie fericiți, nu sărbătorile..."
Dacă ai crescut nu înseamnă că nu-ți mai aștepți părinții acasă de Crăciun. Dacă ai crescut nu înseamnă că nu-ți mai dorești toată dragostea din jurul primului brad împodobit în familie. Din contră, când ai crescut, ți le dorești mai tare, pentru că atunci când erai mic le conștientizai mai puțin. Dacă un Crăciun nu-i despre iubire, atunci să nu mai fie deloc. Dacă nu-i despre familie să nu-l mai sărbătorim. Dacă nu-i despre speranță, nu știu în ce perioadă a anului putem avea mai multă. Dacă de Crăciun nu-ți suni oamenii dragi să le spui cât îi iubești,adevărul este:că nu i-ai iubit niciodată. Dacă poți fi minunea cuiva Crăciunul acesta, și nu ești , n-ai sărbătorit Crăciunul.
Mai mult ca oricând ne putem da seama în această perioadă de cine a contat întotdeauna. Nu există scuze de Crăciun. Cum toate drumurile duc acasă, așa, toată iubirea duce către omul drag. Mă încearcă multe sentimente, nu știu care ar putea fi urarea perfectă de Crăciun, excluzând-o pe cea cu: "fie ca lumina sărbătorilor...:)).
Probabil că ficare își dorește lucruri diferite, de aceea, sperăm împreună. Să avem speranță prin credință, în orice, oricum, oriunde, măcar de Crăciun. Să fim acasă, să fim familie, să fim bunătatea care am fi putut fi întregul an și n-am fost. Să fim minuni și binecuvântări. Să fim ceea ce suntem cu adevărat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu