A house is not a home sau... O casă nu-i acasă:)
Why...?
Ei bine, pentru că cei patru pereți ai unei construcții nu vor fi niciodată liniștea apartamentului 20.
Cel mult vor putea fi zgomotul demolării lor, iar zgomotul nu poate fi acasă, chiar dacă se aud țipete din bucătărie.
Tot ce auzi tu, din camera ta, e orgoliul inimilor lor, țipând să se îmbrățișeze, exact în mijlocul certei.
Acasă. 3 silabe, 3 mii de sentimente. 5 litere, 5 milioane de amintiri.
A de la Acasă, C de la Credință, A de la Alături, S de la Speranță, și Ăăă... de la momentul ăla când rămâi fără cuvinte, minunându-te în fața familiei pe care Dumnezeu ți-a dăruit-o.
Avem goluri în suflet, și se umplu când ajungem acasă.
Avem brațele goale, reci, și simțim căldura din piept în îmbrățișarea bunicii când ajungem acasă, chiar și din poza de pe noptieră. Purtăm prin lume visuri, purtăm în noi furtuni, ne războim cu anii, și brusc e pace când ajungem acasă!
Suntem dezamăgiți, pierduți, și rătăciți, cu toate astea găsim mereu drumul spre gara ce duce acasă, și bonus nimerim și trenul, chiar așa, orbi sufletește. Poate că nu suntem în primul vagon, el ajunge cu 0,2 secunde mai rapid acasă decât cel din urmă, însă, tot ceea ce contează e că suntem în tren. În trenul care ne va duce într-o gară, unde vom cuprinde tot ceea ce iubim în cele două palme firave ale brațelor noastre obosite, de atâtea căutări de drumuri, și pe drumuri.
Oare mai nerăbdător e cel care așteaptă sau cel care este așteptat? Probabil nu voi ști niciodată, fiindcă adesea aștept să fiu așteptată. Cu toate astea, nu am mai așteptat niciodată când a fost vorba de cineva drag, și... mi-am găsit întotdeauna drumul spre casă.
Răbdarea așteaptă răbdătoare, dar acum nu mai vreau să am răbdare, pur și simplu nu mai vreau să aștept.
Viața-ntreagă, un aeroport, airport departures and arrivals, așteptăm vara, așteptăm fostul sau fosta, așteptăm vacanța, așteptăm succesul, fericirea, așteptăm și tot așteptăm. Uităm să trăim în timp ce așteptăm, și uităm, că, în fond, viața nu așteaptă pe niciunul dintre noi.
Ei bine, acum nu mai aștept, în seara asta voi fi acasă în brațele tale!
....pentru că viața e un cadou, chiar și asa, fără o fundiță mare și roz!
Ei bine, pentru că cei patru pereți ai unei construcții nu vor fi niciodată liniștea apartamentului 20.
Cel mult vor putea fi zgomotul demolării lor, iar zgomotul nu poate fi acasă, chiar dacă se aud țipete din bucătărie. Tot ce auzi tu, din camera ta, e orgoliul inimilor lor, țipând să se îmbrățișeze, exact în mijlocul certei.
Acasă. 3 silabe, 3 mii de sentimente. 5 litere, 5 milioane de amintiri.
A de la Acasă, C de la Credință, A de la Alături, S de la Speranță, și Ăăă... de la momentul ăla când rămâi fără cuvinte, minunându-te în fața familiei pe care Dumnezeu ți-a dăruit-o.
Avem goluri în suflet, și se umplu când ajungem acasă.
Avem brațele goale, reci, și simțim căldura din piept în îmbrățișarea bunicii când ajungem acasă, chiar și din poza de pe noptieră. Purtăm prin lume visuri, purtăm în noi furtuni, ne războim cu anii, și brusc e pace când ajungem acasă!
Suntem dezamăgiți, pierduți, și rătăciți, cu toate astea găsim mereu drumul spre gara ce duce acasă, și bonus nimerim și trenul, chiar așa, orbi sufletește. Poate că nu suntem în primul vagon, el ajunge cu 0,2 secunde mai rapid acasă decât cel din urmă, însă, tot ceea ce contează e că suntem în tren. În trenul care ne va duce într-o gară, unde vom cuprinde tot ceea ce iubim în cele două palme firave ale brațelor noastre obosite, de atâtea căutări de drumuri, și pe drumuri.Oare mai nerăbdător e cel care așteaptă sau cel care este așteptat? Probabil nu voi ști niciodată, fiindcă adesea aștept să fiu așteptată. Cu toate astea, nu am mai așteptat niciodată când a fost vorba de cineva drag, și... mi-am găsit întotdeauna drumul spre casă.
Răbdarea așteaptă răbdătoare, dar acum nu mai vreau să am răbdare, pur și simplu nu mai vreau să aștept.
Ei bine, acum nu mai aștept, în seara asta voi fi acasă în brațele tale!
....pentru că viața e un cadou, chiar și asa, fără o fundiță mare și roz!
Comentarii
Trimiteți un comentariu