PRINTRE VISURI


Viaţa e ca o gară. O gară in care trenurile visurilor vin si pleacă , ajung departe dar se produce  ceva ce le distruge ,altele ajung  la destinaţie  iar altele nici n-au curajul să porneasca.

Şi totuşi noi  suntem cei care conducem trenul , noi suntem cei care  decidem , cei care ne irosim timpul , care ne grăbim mereu  şi pierdem din vedere lucrurile importante ,care  nu  profităm de şansele ce trec pe langă noi , ne facem ca nu le vedem sau ca nu vrem sa le vedem.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce să nu fii profesor în Romania?:)

Iubirea la 18 ani

Ne despărțim, îți las ție amintirile.