PRINTRE VISURI
Viaţa e ca o gară. O gară in care trenurile visurilor vin si pleacă , ajung departe dar se produce ceva ce le distruge ,altele ajung la destinaţie iar altele nici n-au curajul să porneasca.
Şi totuşi noi suntem cei care conducem trenul , noi suntem cei care decidem , cei care ne irosim timpul , care ne grăbim mereu şi pierdem din vedere lucrurile importante ,care nu profităm de şansele ce trec pe langă noi , ne facem ca nu le vedem sau ca nu vrem sa le vedem.
Comentarii
Trimiteți un comentariu