Nu o sa inteleg niciodata , cel putin la varsta aceasta(17
ani) nu reusesc sa inteleg oamenii atat cat as dori.
Nu inteleg de ce oamenii buni sunt tratati frumos decat
atunci cand ai nevoie de ceva de la ei , de ce oamenii care sunt sinceri cu
tine primesc in schimb minciuni .Ochii lor sinceri chiar merita sa fie
mintiti?Priveste-i atent si spune-mi....
Merita sufletul lor bland sa fie infectat cu vorbele si faptele rele pe care i le faci?Merita omul
care la orice ora din noapte e dispus sa te lase sa plangi pe umarul lui sa nu
primeasca de la tine nici macar o farama de ajutor.Merita oamenii buni sa fie
rasplatiti cu rau?Merita sa suferi si sa
plangi pentru oamenii care sunt indiferenti
la durerile tale?Poate ca merita , poate ca nu ,nici eu nu stiu tocmai
de aceea ma intreb.
Nu inteleg aceasta regula a rasplatirii , bunul cu raul si
invers, daca tot vrei sa rasplatesti pe cineva fa in asa fel incat fapta ta sa aibe acelasi
gramaj , sau chiar mai mult daca se poate.
Chiar e asa de greu sa fii bun cu cei care sunt buni cu tine,chiar si cu cei care
nu sunt.Cat de mare sa-ti fie fericirea cand pleci acasa cu gandul ca ai
facut pe cineva sa se simta prost ,
poate din vina ta nu o sa mai fie niciodata la fel ca inainte....dar, cine se
gandeste?Cine se mai gandeste oare in ziua de astazi , tare curioasa sunt ,
sa-i fie bine celui de langa mine si apoi mie , cati oare?
E greu sa-i spui cuiva gandestete si la mine.... pentru ca
nu-i pasa si nu stiu daca e vreun lucru
mai rau decat indiferenta fata de cel ce s-a daruit total.
Comentarii
Trimiteți un comentariu