Arrivals & Departures

În aeroportul vieții mele oamenii zboară. Din aeroportul sufletului meu oamenii nu pleacă niciodată. Pentru că în primul eu sunt un simplu pasager, iar în cel de-al doilea sunt principalul pilot. Uneori copilot. Copilotul oamenilor cărora le-am stat cel puțin o dată în dreapta. Dreapta pașilor dintr-o plimbare, dreapta sufletului lor, dreapta locului din mașina. Una peste alta, le-am stat și contrar, în stânga. Acolo unde ne bate tuturor aceeași inimioară și crește. E bine să pleci și e bine să pierzi. E constructiv, e lecție, medicament și dulce blestem. E învățătură de minte și ținere de cap. Iubim mai mult a doua oară, doar pentru că am pierdut cândva. Prima oară, atunci când am plecat. Și la fel apreciem, când ne întoarcem la ce am lăsat să plece, după ce a plecat de mult. Dacă nu mi-aș lua azi rămas bun de la tine, mâine n-aș putea să te sun și să-ți spun că-mi lipsești. Dacă nu ne-am fi certat ieri, azi nu știam cât înseamnă să pierzi o persoană pe care o iubești.  Din prostie.  Sună absurd și idealist, sau chiar utopic, dar oamenii care se iubesc nu se pierd. De ce? Pentru că iubirea nu pierde, iubirea găsește și se găsește. Pentru că iubirea lor luptă pentru. Orgoliul, mândria, răutatea, invidia, ciuda, aroganța, ignoranța, ele luptă contra. Iar eu, nu voi accepta niciodată ideea că oamenii care se iubesc nu rămân împreună. Dacă nu rămân, nu s-au iubit. Cu accent pe "nu suficient". Mă bucur că am de unde să plec, doar așa am unde să mă întorc. Pentru că de fiecare dată când mă despart de cineva, speranța că ne vom revedea curând e tot mai mare. Pentru că fiecare kilometru ce ne desparte îmi spune: ai răbdare, mai puțin. Pentru că în mâinile tale stă alegerea brațelor care să-ți fie acasă.

in the end these three remain, hope, faith and love, but the greatest of these is love