"Sunt feministă, nu semnez contracte cu nimeni."

Sunt feminină, dar mai mult feministă. Înainte de soră, iubită, mamă, soție, suntem cu toate femei, adică, minuni: "și nu ești doar femeie, tu ești lumina care cade pe flori."  Sunt feministă, da, și nu semnez contracte cu nimeni, poate doar parteneriate de afaceri. Nu le semnez, pentru că nu pot jura că voi iubi până la moarte pe cineva care nu se iubește suficient, cât să respecte femeia de lângă el. În plus, cum poți jura să iubești pe cineva, când de-abia înveți să te iubești pe tine. Nu semnez contracte pentru că mereu citesc condițiile care trebuie îndeplinite înainte, chiar și atunci când cumpăr o mașină de spălat în rate. Și n-aș fi de acord niciodată cu: o viață nefericită în doi, o singurătate trăită în doi, neînțelegeri, trădare, lipsă de respect, minciună, incapabilitatea de a iubi și  te dărui complet, lipsă de susținere: morală, psihică, sufletească, chiar și financiară, în vremuri de criză, înapoiem totul cu dobândă, nimic nu rămâne neplătit în această viață . Aș accepta, în schimb, în tot feminismul ăsta al meu,  un contract, pe viață...dar aici pun eu condițiile. Iubire, respect,comunicare,apreciere, suștinere permanentă, no excuses. Empatie, înțelegere, adevăr, apropiere, încredere și credință. Speranță, dezvoltare și comunicare. Visuri devenite realitate, călătorii cu avionul prin toată lumea, cărți, acasă și un vin bun. Par prea multe? Eventual pentru cine are prea puțin de oferit. Nu mai vreau să semnez nimic pentru mama care tocmai a divorțat, pentru sora care acceptă abuzuri, mătușa care plânge pentru că e prea târziu să mai schimbe ceva, și bunica, care își făcea mama de râs dacă pleca  de acasă. Pur și simplu nu vreau, pentru că vreau un bonus la fericirea mea, nu un om trist și incapabil de a mă susține , și iubi , încă nu am ambiții de genul: dovediți-vă iubirea intrând în depresie alături de partenerul vostru de viață! 
Înainte să fim bărbați și femei, suntem oameni, trăim sub același cer, trezirea! Mi-aș dori...ca tu, cea/cel care ai citit articolul meu , să înțelegi. Am trăi mai frumos, dacă în locul vorbelor "toți/toate sunt la fel", și a generalizărilor idioate, ne-am susține mai mult. Normal că suntem la fel în ceea ce privește fondul nostru sufletesc, tocmai am zis ca suntem oameni. Suntem la fel de diferiți. Dar și bărbații, si femeile cred în iubire, dor, amintiri. Ne iubim cu dor ca să avem ce ne aminti.
Las melodia asta aici...ca o încheiere la articolul ăsta, și ca o dovadă că acasă e acolo unde te duce inima!
https://www.youtube.com/watch?v=1yXewZB3XrE