Ne despărțim, îți las ție amintirile.

Adio și rămas bun.

Ține tu, dragă 2019, dezamăgirile. Eu iau speranța.

Păstrează-ți oamenii care nu mi-au fost alături. Eu merg înainte cu cei ce n-au plecat.

Anul ce vine îmi va aduce oamenii dragi acasă.

Ține-ți răutățile, necredințele și visele pe care nu crezi că le poți realiza.

Eu țin bunătatea, credința și îmi construiesc visele pe cer.

Deși nu mi-ai dat tot ceea ce mi-am dorit, îți multumesc că nu mi-ai luat pe nimeni. Mă refer aici, clar, la oamenii care contează. Cei care au ales să plece, sunt sigură că știu ei mult mai bine de ce.

Am învățat că iubirea e adevărată atunci când rămâne.

Am învățat că adevărata fericire e sănatatea și adevărata bogăție e familia.

Îți promit solemn că nu voi mai insista când vine vorba de relații și oameni.

Că nu mă voi mai ruga de nimeni să-mi fie alături. Dacă-și dorește va fi, e-atât de simplu.

Îți promit că mă voi iubi mai presus de orice și nu va exista vreun moment în care mă voi simți neiubită.

Îți promit că vom povesti despre cât de frumos a fost anul meu, în parc, printre fluturi și vată pe băț și că vom fi fericiți.

Am învățat într-un an cât ar fi trebuit în 10, dar am suferit prea mult...

...de asta, pe tine, dragă 2019 vreu să te uit.