Mulțumesc mamă, mulțumesc tată.

Ceva foarte puternic mă face să nu răspund când sună telefonul. dar ceva mult mai puternic nu mă las să o fac. Am învățat în timp să ignor, crezând că astfel nu mai doare. Ce-i drept doare mai puțin, iar când doare, doare cât pentru toate nedurerile. Familie necunoscută, părinți pe care i-am văzut pe când eram un grăunte de dragoste și atât. 

Oamenii sufletului meu locuiesc pe alt continent. 

Adusă de barză, crescută de Dumnezeu și bunica. Povestea noastră, a copiilor deveniți adulți, văzându-și părinții doar pe facebook. Aș da vina pe țară, dar cred că e prea târziu să dăm vina unii pe alții. Am învățat să dorm, chiar și așa, dar nu-mi voi lăsa  niciodată copiii să adoarmă așa.

Părinți plecați departe, aveți  imaginație cât să înțegeți  măcar pe jumătate ce simt copiii voștri, rămași în urmă? 

Nu am crescut în orfelinat, dar ne-ați abandonat. Prețul abandonării: câteva sute de euro și multe traume. 

Nu ați fost lângă noi când ne tremurau vocea și mânuțele pe microfonul primei poezii din grădiniță. Nu  ne-ați văzut coronița de flori de la premiul întâi din clasa a doua și nici lacrimile de bucurie din ochi. Nu ați fost acolo să ne îmbrățișați când am terminat facultatea. Era absurd, nu erați nici în momentele în care voiam cu disperare să ne facă cineva "di-căluțu".

Am primit în schimb bani, mulți bani. De la bani și de la voi am învățat ce nu m-au învățat cei 22 de ani de viață din care ați lipsit. Am învățat să nu-i aleg niciodată pe ei când vine vorba de iubire. Am învățat că iubirea rezistă chiar și fără bani, iar setea de bani te seacă de iubire. Copiii mei nu vor fi nevoiți să aleagă unde să-și petreacă seara de Crăciun: cu mami sau cu tati. Copiii mei vor crește cu mami și cu tati, altfel ei nu cresc. Mulțumesc mamă, mulțumesc tată. Mi-a luat un sfert de viață să înțeleg că iubirea nu se cerșește și că fiecare copil o merită pe toată. Din univers, din cosmos, din lume. Pentru că el, copilul, este darul divin. Mi-aș aprecia părinții, daca aș ști ce înseamna să-i ai, însă prefer să le mai mulțumesc puțin. Mulțumesc tată, absența ta m-a facut să cred că niciun alt bărbat din lume nu mă poate iubi dezinteresat. Mulțumesc mamă, nu mi-ai șters lacrimile primei despărțiri. Mulțumesc mamă și tată, fără lipsa voastră nu învățam să-mi port singură de grijă și nu știam că alegerea bărbatului de lângă mine înseamnă alegerea viitorului copilului meu. Avem nevoie de iubirea pe care voi nu ne-ați oferit-o ca să ne vindecăm. Zâmbim și mergem mai departe, spunând că nu ne afectează. Dar fețele noastre în momentul copiilor îmbrățișați de părinții lor, ne trădează, din nou și din nou. Nu este preț mai mare pe care îl poate primi un părinte plecat, decât prețul cu care plătește copilul lui. Vorba unei profesoare: dacă părinții vă spun că pleacă pentru voi, fiindcă vă iubesc, să știți că iubesc mai mult banii.