Am să te aștept acolo unde șanse nu-s...

Am vrut să scriu din nou... pentru că am atâtea lucruri frumoase să vă spun! 
Nu știu cum și cu ce să încep, dar o sa încep totuși cu ceva, mai exact cu ceea ce este  la mine în suflet acum.
M-au inspirat cei de la The Motans..."lumea se întreabă cum, dar mie nu îmi pasă". 
Se spune că între 20-30 ani se întâmplă lucruri ce ne schimbă pentru totdeauna. Lucrurile se întâmplă, noi ne întâmplăm cu ele, pentru că noi suntem cei care le facem să se întâmple. 
Vi s-a întâmplat vreodata să vă agățați tare de tot de ceva din sufletul vostru? De o persoană, de o speranță, de un vis care să devină realitate, de o viață în doi, de o familie fericită, de zâmbetul ei/lui..
Nu știu încă ce vreau să mă fac, nu știu ce o să mi se întâmple mâine, dar știu în schimb că vreau să fiu fericită, și am câțiva oameni fară de care nu pot. Și îi vreau aici, acum, langă mine. Și vreau să fiu atât de puternică încât data viitoare să îi mai las să plece. Deloc, niciodată. Îmi vreau mama, îmi vreau tatăl, bunicii, întreaga mea familie. Vreau vreo două prietene, vreau omul de a cărui ochi sunt îndragostită până peste cap și niște bilete de avion. Astăzi plecăm spre "De nedespărțit".

și da, am să  aștept acolo unde șanse nu-s...