Humans but not humanity

Da, mamă, aveai dreptate când mi-ai spus : "de oameni, puiule, să-ți fie frică, și tot de ei să înveți să te ferești cum tu știi  mai bine."  Mi-e frică , pentru că unii dorm prea bine știind că, tu nu dormi deloc. Alții sunt prea răi, știind că tu ești prea bun. Mi-e frică pentru că am obosit să-mi deschid sufletul în fața unor persoane care nu știu nici măcar să închidă ușa când pleacă. Mi-e frică pentru că sunt responsabilă de sufletul meu, și nu vreau ca el să mă considere  o iresponsabilă. Și, alături de el, sunt resposabilă și de  oamenii pe care i-am făcut să mă iubească. Nu e niciun drept pe lumea asta care  să-mi dea voie să-i rănesc, dacă exista, mai mult ca sigur era inclus in Declarația Universală a  Drepturilor Omului. Ei bine, din ce știu eu, nu s-au făcut adăugiri recente. Fiți puțini mai responsabili și voi...te joci cu lego, nu cu suflete, în caz că ai chef nebun de joacă!

Persoane pe care le cunoști de-o viață, devin necunoscute într-o secundă. Secundă în care speri că ceea ce se întâmplă nu e real. Se pare că, noua modă e să porți măști în relațiile cu cei din jur, nu atunci când ești actor de teatru. 

Viața înseamnă alegeri, și aleg să rămân eu însumi, tocmai de aia, atât de  puțini oameni au ales să rămână în viața mea. Sufletele noastre... nu sunt preșuri de șters pantofii fiecărui suflet murdar, încercați la spălătorie...preț redus, curățare garantată. Dacă alegi să vii, învață cum să rămâi. Dacă nu știi, cere ajutor. Dacă nu vrei, pleacă. Totul e atât de simplu, vii-rămâi-sau-pleci. Simplu. Nu te compromite, ești tot ceea ce ai. Nu te chinui pe tine, chinuind  oamenii din jur, rămânând în locuri în care  te simți nedorit, neglijat, neiubit, nefericit. Fericirea vine din interior, ce-i drept, însă dacă-ți bei cafeaua cu niște oameni incapabili de a fi fericiți, te văd mai degrabă pe tine ajungând ca ei, no offence.

Să implori pe cineva să rămână, sau să rămâi implorat , inutil. Oricine vrea să îți fie alături încearcă să înțeleagă înainte să te judece  și să renunțe la tine. Imperiile și relațiile de-o viață, s-au construit pe fundații dărâmate de nenumărate ori, cu răbdare, și de fiecare dată cu mai mult entuziasm. Cu suștinere reciprocă, cu abilitatea "supranaturală" de a asculta,  de a fi alături.

Dar la fel cum oamenii puternici nu aleg niciodată calea ușoară...așa, majoritatea oamenilor aleg să renunțe, înainte să-și dorească măcar să încerce să rămână :)