Fetița sensibilă VS. Femeia puternică
Am vrut să rămân mereu fetița mamii, dar se pare că ceva din viața asta nu a fost de acord cu ceea ce-mi doream eu. Vine o perioadă când ești forțat să crești, când ai vrea să ai de ales între a sta în casă și a plânge sau a trece peste, cândva aveam de ales...atunci când singura mea temă era sa-mi termin desenul de colorat :)
Lumea oamenilor mari nu e nici pe departe ceea ce-mi doream să fie, însă
odata devenit "om mare", bănuiesc că trebuie să te adaptezi. Pur și simplu uneori nu știi cum să reacționezi, fie că e vorba de viață, de destin sau de persoanele din jur nimic nu e așa cum îți doreai să fie. Mi-ar fi plăcut să învăț la un curs cum să fiu matură și puternică, dar se pare că asemenea lucruri se învață pe propria piele. Se învață greșind, iubind și sperând, în situații în care nici măcar nu trebuia să te implici. Înveți să fii puternică din toate nopțile nedormite și plânse, înveți de la toți oamenii dragi care te-au lăsat când aveai cea mai mare nevoie de ei, înveți de la oamenii care îți zâmbesc de după gratii, de la mama care îți spune cu lacrimi în ochii să zâmbești că totul o să fie bine....câteodata trebuie să fii puternic doar de dragul oamenilor care cred în tine, nu ai voie să renunți ,nici să nu-ți treacă prin gând !
Recent am auzit că o femeie matură nu stă și plânge, greșit... o femeie matură stă și plânge exact când are ea chef ! Așadar fetița mamii trebuie să crească, să își facă bagajul, să plece și să devină femeia puternică. Va plânge mult, va vrea să renunțe de sute de ori, va ceda și va spune că nu mai vrea și nu mai poate să lupte în nenumărate râduri, însă va crește la fel de puternică ca intensitatea plânsului ei. Din acel moment ea își va permite să fie copilul sensibil doar în mijlocul celor dragi ai săi, atunci când va primi toată caldura, atenția și protecția după care femeia puternică tânjește.
"Durerea are rădăcini adânci."
Comentarii
Trimiteți un comentariu